Cantecul Perlei

Pe cand eram copil, locuind in casa Tatalui meu din Imparatie si bucurandu-ma de bogatia si luxul parintilor mei, acestia mi-au dat provizii de drum si m-au trimis departe de patrie - Orientul.

Mi-au innodat o boccea cu giuvaeruri din comoara noastra. Era mare, insa atat de usoara incat o puteam duce singur : aur din Geler, argint din Ganzak, calcedoniu din India, opal din Kushan. Mi-au facut si o cingatoare de diamante din cele care taie fierul.

M-au dezbracat de roba stralucitoare pe care, in iubirea lor, mi-o croisera, precum si de mantia de purpura tesuta dupa statura mea, daltuindu-mi aceasta fagaduinta in inima, ca sa nu o pot uita :

"Atunci cand vei fi coborit in Egipt, si vei fi pus mina pe perla, singura ce se afla in mare, in apropierea sarpelui cu rasuflarea fumeganda, te vei imbraca din nou cu roba stralucitoare si cu mantia care o acopera, si impreuna cu fratele tau, al Doilea Nascut, vei fi mostenitor al Imparatiei. "

Am traversat regiunea Maissan, punct de intalnire al negutatorilor Orientului, am ajuns in tara Babilonului, mi-am facut drum printre peretii Sarbugului si am coborat in Egipt, unde tovarasii mei m-au parasit.

M-am indreptat tinta catre sarpe, si m-am cuibarit langa culcusul lui, ca atunci cind va atipi, sa-i pot lua perla.

Cum eram singur, ma simteam strain fata de locuitorii acelei tari. La un moment dat, am zarit un tanar nobil originar din Orient, frumos si placut. Mi s-a alaturat, eu am prins incredere in el si facandu-mi-l tovaras, i-am povestit toata tarasenia. El m-a pus in garda impotriva egiptenilor si impotriva apropierii de cei pagani. Am ajuns sa ma imbrac aidoma lor, de teama ca nu cumva sa banuiasca ce urmaresc - ca vin de departe pentru a lua perla, si sa nu trezeasca atentia sarpelui asupra mea.

Ei si-au dat seama totusi, dintr-o pricina sau alta, ca nu le eram compatriot, si si-au aratat rautatea, facandu-ma sa le mananc bucatele. Am uitat ca eram print, si l-am slujit pe regele lor. Am uitat si de perla pe care parintii ma trimisesera s-o caut. Iar mancarea lor grea m-a aruncat intr-un somn adanc.

Or, parintii mei stiind tot ce mi se intimpla, incepura sa se ingrijoreze. Au chemat pentru o adunare la curte pe toti regii, sefii Partilor si mai marii Orientului. Au hotarat ca nu se cuvenea sa ma abandoneze Egiptului.

Mi-au scris o scrisoare semnata de fiecare demnitar cu numele lui :

"Din partea tatalui tau Regele regilor, si din partea mamei tale, regina peste Orient, si a fratelui tau, al Doilea Nostru Nascut, salutare tie, fiul nostru din Egipt. Trezeste-te ! Iesi din somnul tau si asculta cuvintele acestui ravas. Adu-ti aminte ca esti fiu de rege. Aminteste-ti din cine te tragi, ajungand sclav. Aminteste-ti de perla pentru care ai coborat in Egipt. De roba stralucitoare si de mantia neasemuita in splendoarea ei, cu care trebuie iarasi sa te invesmantezi si sa te impodobesti, atunci cand se va fi citit numele tau in cartea eroilor. Gandeste-te ca alaturi de fratelel tau - al Doilea Nascut - vei fi mostenitor al Imparatiei."

Am hotarat ca prin farmece sa adorm sarpele cel cu rasuflare fumeganda. Invocaand asupra lui numele tatalui meu, al celui de-al Doilea Nascut, si al mamei mele regina Orientului, l-am cufundat in somn. Am rapit perla si am plecat spre casa parinteasca.

Am dat jos de pe mine hainele lor necurate, noroiase si le-am lasat locului. Mi-am indreptat pasii spre lumina patriei noastre, Orientul, si scrisoarea care ma trezise din torpoare - iata ca imi deschidea drumul, si asa cum ma trezise glasuind, ma conducea acum cu lumina ei. Foaia rosie stralucea inainte-mi, si cuvintele ei imi imbarbatau graba, indrumandu-ma si zorindu-ma cu dragoste. Am mers inainte, trecand de Sarbug, lasand Babilonul in stanga, pana am ajuns la Maissan, intinsul port la mare al negutatorilor.

Acolo mi-am regasit roba stralucitoare pe care o dezbracasem impreuna cu mantia ce o acoperea, caci parintii mi-o trimisesera din inaltimile Hyrcaniei prin vistiernici de incredere.
Adevarul era ca, parasind-o de copil in casa tatalui, desi imaginea ei in fata mea staruia inca, nu-mi mai aminteam cum era facuta. M-am regasit intreg in ea, iar pe ea am regasit-o intreaga in mine; impreuna, eram o singura fiinta. Am observat de asemenea ca si vistiernicii ce-mi adusesera straiele erau dubli, intr-o singura forma, caci unic era semnul gravat pe ei de catre rege, care prin mainile lor imi inapoia averea lasata in gaj : aceasta roba a mea stralucitoare, nemaivazuta, licarind de culori, de aur, de beriliu, de calcedoniu. Cusaturile ei erau insemnate cu diamante. Portretul in picioare al Regelui regilor o acoperea in intregime. Reflexele ii erau daurite precum cele ale safirelor.

Am mai vazut cum emotia ei de a ma regasi o facea sa fremete din cap pana in picioare si ca era gata sa-mi vorbeasca. I-am auzit glasul melodios murmurand in timp ce se apropia :

"Apartin celui mai viteaz slujitor pentru care am fost innobilata in fata tatalui meu. Am simtit ca talia mea creste odata cu faptele mele."

Astfel invesmantat, am urcat la Curte pentru a-mi prezenta salutul si omagiile. Mi-am plecat capul si m-am prosternat inaintea majestatii tatalui meu, care imi trimisese roba, si ale carui porunci le implinisem, dupa cum si el la randu-i isi tinuse fagaduiala.

La Curtea inaltilor lui demnitari, ma aflu acum printre cei de seama; m-a primit cu bucurie; sunt impreuna cu el in imparatia lui. In sunetul orgilor, toti supusii ii aduc slava. El mi-a fagaduit, de asemenea, ca ma va lua cu sine la Curtea Regelui regilor, inaintea caruia voi aduce perla mea drept ofranda.